subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

mintea vizuală

Posted by Vali Balcan on January 11, 2011

Vorbeam cu melancolie despre o generaţie. Despre generaţia care cunoaşte litera poruncilor, dar care confundă alfa cu omega, despre generaţia care ştie scrisul şi mersul pe ape, dar care confundă religia cu credinţa, despre generaţia care ştie cuvântul şi rostirea lui, dar care încă silabiseşte iubirea.
Îmi amintesc cu drag de lungile discuţii purtate cu Ştefan Coman, acele discuţiile de la începutul prieteniei noastre. Nopţi întregi “risipite” în credinţa tinereţii, în avântul ce avea să ne formeze idealurile. Am în minte foarte clară seară când am oprit maşina pe Dealul Red, ca apoi în tăcerea pădurilor să vorbim până-n zori despre Cele patru iubiri sub cuvintele lui C.S. Lewis şi despre contribuţia pe care trebuie să o aduce la definirea generaţiei noastre. (A urmat apoi viaţă şi idealurile noastre au luat multe forme, însă cele mai multe s-au împlinit aşa cum le visam în credinţa aceea primordială). Îmi amintesc de un text pe care l-am scris în dimineaţa aceea despre generaţia care se va ridica. Aici voi publică doar un paragraf din gândurile de atunci:
“Învăţam să relaţionăm şi să construim prietenii sincere. Ne plafonăm în aceleaşi cărţi impuse, dar credem că dincolo de închiderea sub oboroc soarele ştie scrisul libertăţii. Eşuăm lamentabil când încercam să facem ceva, dar ştim că într-un final legea se va închina în faţa nevoii noastre de mai mult. Ne luăm palme morale când deviem de la forma tradiţiei, dar ştim că iubirea nu ţine cont de religie, ci ea e dependentă de Dumnezeu. Nu prea ne păsa de luptele acerbe din mediul evanghelic, asta pentru că noi am înţeles jertfă supremă şi am ales să fim una. Poate ne cosmetizam cuvintele când încercam să spunem ceva, dar rostul lor rămâne acelaşi, indiferent de culoarea verbelor. (…)”

Acum câteva seri un prieten mi-a spus că are o idee, o idee care ne  va aduce pe toţi aproape. Ultima.

home | top