subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

aproape. Străinei

Posted by Vali Balcan on December 19, 2011

Adorm în brațele cuvintelor tale, majestică stare de bine, aproape de inima acelui rai înviat în inima din care ai ales să fii. Adorm și somnul a devenit liniște, visul găsind linia rațiunii din care te creezi cu fiecare răsărit. Uneori e încă noapte, iar frigul iernii călăuzește pasul grăbit al întrebărilor, pe când vii să-mi convingi realitatea cu ceaiul acela perfect. O mână întinsă pe umărul rătăcirilor, un sărut pe fruntea gândurilor ce te-au găsit, ca totul să devină un cerc în care rătăcim planetele, crezând cu sinceritate într-un colosal univers sentimental. De acolo doar poveștile pot scrie ecuațiile sentimentului născut lângă tine, acea stare ce transcede cunoașterea, devenind astfel tabloul unei continue transformări. Și adorm iarăși în brațele tale, acolo unde se termină orice nedumerire, orice eroare a calculului atomic, devenind atom al ființei tale, inventând un nou vis pentru liniște dintre plămânii tăi. Aerul devine flori de mai, muzica o risipire de cer, iar bătăile inimii tale ecoul care-mi veghează aurora boreală. Și aștepți să te visez, ca astfel să intri în scena scrierii jurămintelor, iar de acolo doar timpul mai cunoaște limita emoției, așteptând parcă tăcerea de smarald dintre mâinile noastre legate în același ritm. Fără pași grăbiți, fără efemere cuvinte, fără frica anotimpului, doar cu inima dovadă rămânerii, cu trupul în același zâmbet al revederii tale, lăsând noaptea să cadă, dimineața să tresalte sub ger, iar cuvântul să-ți deschidă poarta nașterii din nou, din compromise cuvinte în singura expresie ce-ți mai pare vie. Și câtă liniște găsesc în palmele tale, Străino, în mângâierea ce vindecă obrajii obosiți de vremuri.

home | top