subscribe to the RSS Feed

Saturday, November 25, 2017

umbra omului din tine

Posted by Vali Balcan on January 5, 2011

Astăzi vorbele nu au niciun folos, nicio logică necesară, astăzi ele rănesc aceleași ziduri sparte, de mult cucerite. Astăzi amurgul rătăcirii nu se naște în cuvinte. El se poartă în idei oprite-n pumni de lumină. Din ei tresaltă beatitudinea unui ideal devenit necesar. Astăzi vorbele nu sunt necesare pentru că în ele nu încape lumina. Am încercat să oblig forma și chipul de lumină, dar am găsit că definiția ei nu este nici măcar matematică. Astăzi știu că lumina se poartă în inimi, în alții, ca o parte obligatorie a revelației.

Astăzi s-a ridicat cortina și scena nu a rămas goală. Oameni cu umeri obosiți de tinerețe poartă revenirea cu o fericire aparte. Zâmbetul le impune un aer maiestos, nobil. Găsesc în ei plăcere de viață. Astăzi am cunoscut o altă parte a generației mele.

Astăzi liniștea adulmecă paradisul, oprește poezia balistică în scântei de geniu. Nici măcar cuvintele țipate confuz nu rănesc timpanul. De fapt forța lor este sugrumată de mânia ochilor, de balansul mental al sursei și de mâinile inerte. Astăzi cunosc o ultimă formă a iluziei. Dincolo de ea rămâne sufletul gol și pustiu al trecutului, ca o ipoteză eșuată a dreptății. Până la urmă liniștea e ambrozia sufletului, care acum respiră regulat, de o fericire veșnică.

Astăzi e infinitul ce se apleacă între limita dintre bine și viață. Nu neapărat ca perfecțiune, ci ca revelație.

Astăzi e o primă zi în care idealul are formă.

Astăzi cuvintele au fost suficient de tăcute ca să le înțeleg rostul. Până la urmă ar fi prea anapoda să nu se supună mâinii întinse către ceruri, mâna unei generații care strigă.

home | top