subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

a deveni o persoană. paragraf

Posted by Vali Balcan on October 8, 2011

Ar fi tot noapte dacă nu aș învia speranța anilor pe care nu-i mai număr în ecuații clasice. Seamănă cu nepăsarea de a reuși fiecare promisiune din copilărie, implorând acum-ul să traverseze inepțiile în ne-ratare socială, devenind o constantă în mersul natural al construirii de drumuri între realizare și realitate. Sunt destul de departe de tot ce înseamnă acasă, deși trăiesc căldura ceaiului pământiu, departe de a termina studierea lui Rogers, departe de a finaliza dorința aprinsă ce mă bântuie de luni bune, însă nu văd departele ca piedică în calea fericirii. Aș putea împărți realizările destul de ușor, însă nu ar fi decât un simplu rând de cuvinte ce nu mă izolează de viitor, dar care ar promite un oftat adânc, poate a pagubă, poate a maladie a unei sfat părintesc dus până la refuzul perfidului. Nu cred că mi-am atins apogeul, nici măcar pentru o falsă inerție, dar undeva am găsit liniștea ce-mi împarte viața în cele mai frumoase proiecte, devenind motivație pentru a reuși devenirea. Ar fi tot noapte dacă cuvintele tale nu ar fi înviat credința în oameni, probabil orbirea îndelungată ar fi lăsat emoția să se piardă în marea nordului, iar nevoia de a reuși este strâns legată de credința în tine, inventând astfel un nou proces al libertății. Sunt multe idei ce merită explorate, mult talent ce trebuie investit în sute de ore de efort intelectual, mii de ore de pus în studiul rabdării. Acum am o idee în plus, ea aprobând viitorul ca o extensie pentru constelația cuvintelor noastre, riscând ani de studiu și de efort financiar pentru a deveni o persoană, acea persoană care vindecă noaptea cuțitelor lungi, convertind iluzia în materie primă pentru a reuși. Poate sunt optimist, dar cum aș putea executa visul unei nopți de vară fără să cad în capcana unei stări luciferice apriorice? Iar mâine, mâine îți voi spune că visul acesta are forma ochilor tăi, ca o fereastră spre absolut, dovedind credința în răbdarea de a construi împreună apogeul vieții noastre.

 

home | top