subscribe to the RSS Feed

Tuesday, September 26, 2017

căderea în ritual (uitare I)

Posted by Vali Balcan on September 8, 2011

Îmi reproşez că am lenevit, că am început să cred într-o uşoară melancolie ce-şi merită tăceri, ne-publicări, căderi în ritualul unor cuvinte uşor deghizate, rămase din vară, niciodată consumate până la refuz. De fapt nu e lene, nu atât timp cât păstrez jurnalul acesta din piele, perfect ales de tine pentru serile mele de fatalism, ca o metaforă pentru tot golul ce-l trăiam. Am întins acolo sublima reverie, în forme puţin confuze, din jalnice expresii ce-mi marcau momentul. Îmi amintesc de Carl Rogers, de credinţa lui incredibilă în oameni, de experienţa ce-i traversa teologia în umanism, uşor convins de binele primordial care seamănă atât de confuz cu chipul creaţiei. Doar pixul mai sublinia ceva din raportul acelor utile psihanalize, însă mintea invada abisul neumblat, învăţând mersul pe jos într-un sincretism uşor eretic. Urmează un şir întreg de studii, probabil confuzii întâlnite de o viaţă întreagă, dar rămâne să păstrez lenea pentru o iarnă nordică ce-mi va sugruma apele de paşi, Străină de rochii, obligând focul să ardă căldura în şemineu, adorând metamorfoza unui vis în sărutul ştiinţei. Am memorat şi acel text imposibil, găsind în el dulcea pasăre a libertăţii – anotimpul favorit pe vântul ce-ţi flutura părul fără ritmul muzicii. Încă îmi reproşez că am lenevit, dar sunt convins că e vorba de o melancolie ce-şi poartă taina în expresia reîntâlnirii cu tine.

home | top