subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

angoasă

Posted by Vali Balcan on November 27, 2015

Basmul ascunde adevărul în imposibilitate, transformând călătoria în inerție. O briză abisală de cuvinte, un șir îndelungat de consonante stări, o lentoare cruntă de poezie și de îndoiala reușitei. Ideea însă e alta, realitatea nu se trăiește ca-n amurgul idolilor și nu e doar trecerea prin icoană a probabilităților, ci e și conștiința ce marchează istoria în fiecare punct sau virgulă a minții. Ca timp e Noiembrie, o toamnă fără urmă de culoare, cu gust crâncen de rece bolnav. Ca sentiment e încă primăvara reabilitării minții, reușind surâsul sincer al nădejdii. între cele două sunt eu, bolnav de scriere sacadată, de simulacrul capitolelor încă nereușite, ezitând la marginea iertării. și anotipurile ar avea sens dacă mi-aș pune nădejdea în limita lor, dacă aș considera că au puterea de a naște o capodoperă fără ghilotinare, un gând peren, o liniște asurzitoare. Exist ca verb, uneori predispus revelației, alteori uitând neliniștea de a mă reuși în dezvoltarea la care mă supun. în basm agonia își trasează singură continuitatea și miriștile fantastice ale deziluziei, răpind eroul din capitolul în care ar dori să rămână, poate ca apogeu, poate ca lașitate. Critica se poate opune unui capitol încheiat, pentru că nimic pare să nu reușească a transforma echilibrul din balanță în nevoie individuală. Rămâne o carte în proces, cu un final predestinat. Cândva totul va fi înțeles, explicat, apoi uitat. Nu contează ordinea și nici numerele șterse, poate nici autorul, eroul sau călătoria. Cumva nici telosul. Povestea va fi, indiferent de marja de eroare dintre realități, indiferent de rămânerea în memorie ca o eroare taumaturgică, ca o consonantă stare de bine, o beatitudine pentru tot ce ar însemna ființă. De fapt există o singură ființă ce va îndura toată călătoria, lipsa reavanului, motivul singurătății, aurora boreală, expunerea, golul, demascarea, afazia, aiciacolo, sfâșierea, lumea cealaltă, întristarea, desperechierea, lipsa, închipuirea, verdele, ezitarea, întrebările fără răspuns, iubirea, golul, gesturile dezvăluite în întregime, retragerea, reușita, frigul în trup, foamea, forma umană, tristețea, frica, mângâierea, distanța, iertarea, lumina, aerul, încercănarea, regretul, căderea în ritual, ierburile negre, labirintul, umilința, timpul căruia nu-i mai vine timpul, pierderea, , odihna, umbrele, cuvântul, amorțeala, pericolul amintirii, sărutul, îmbrățișarea, amarele ei ruine, icoana, durerea, obrazul rezonând cu raza, forma inocenței, miriștile iluziei, risipa, zborul, umbra culorii, ezitarea, iubirea. Iar ce va deveni acea persoană la finalul cărții nici predestinarea nu poate ști. Uneori nici eu.

Pentru apropieri şi (în)depărtări.

Posted by Vali Balcan on February 20, 2014

Nesomn
La capătul puterilor mele eşti tu,
frământându-te fără încetare
între ţărmurile ca două linii de nisip
presărate ostentativ sub dunga orizontului,
îndoită sub noi.
Îmi vine să te întreb
pe unde-ţi mai paşti gândurile albastre,
adânc pierdut în tine, şi să-ţi strig,
zguduindu-te,
să nu uiţi să-ţi adapi visurile nărăvaşe
la colţul înalt al soarelui dintr-o joi.
Cum de tu păstrezi mereu odihna,
nesfârşită taină între doar patru pereţi,
iar mie îmi rămân bucăţi grele de veghe,
atârnate de tâmple şi de ochi
şi de cerul prea plin dintre noi?

Elena Toma(18 ianuarie 2014)

manianostalgia

Posted by Vali Balcan on March 27, 2012

Pentru celelalte lucrari semnate Adrian Dobre intrati aici

De asemenea picturile sunt puse si la vanzare. Pt informatii cu privire la livrare si pret contactati-ma la vaxaly@gmail.com

 

colecţionarul (part. I)

Posted by Vali Balcan on August 3, 2011

Şi-au început ploile, ca nişte făcătoare de minuni pentru întinderea gândurilor, ca o răcoare pentru zilele apusului încântător, fără de farmecul aşteptării. Pare toamnă, gata pentru lungile lecturi, ca o indiferentă stare de spirit. De fapt am grăbit toamna cu o carte anume, analizând reacţia nebuniei, scuzele abisale şi farmecul demenţei pentru un naiv obsedat de un anume tip de frumos. Se înţelege foarte bine rolul personajului în căderea verii, iscodind anumite litere, revelând magia ce se strecoară rar în scuzele acelea infinite. Aş spune că doresc un final anume, că ar fi anapoda să nu existe sacrificiul demenţei, măcar de amorul artei, dacă nu de dragul construcţiei psihologice. Până acum e un şir al poveştii foarte viu, deşi se explică ideea doar prin raportarea personajului la fapte, prin scuze şi filosofii banale, evocând infernul minţii umane atunci când deţine puterea de a se împlini.

Într-un fel aş dori să amân citirea, să pun balanţa în psihanaliză, oprindu-mă undeva aproape de final. De acolo va trebui să citesc cu voce tare, ca pentru doi, tremurând real în faţa destinului ce-i este scris fetei. Partea umană cere clemenţă, iluzie de final fericit, de parcă totul e un joc ipotetic, când de fapt matematica îi condamnă să-şi trăiască rolul indiferent de consecinţe.  (Oprind lectura din cauza unei alte seri la serviciu, rămân cu interogaţiile ce-mi dau iluzia că am putere asupra sfârşitului cărţii, abuzând astfel de liniştea ce-i tremură speranţele. Dar să fie oare atât de brutal jocul încât, în cele din urmă, obiectul să posede posesorul?)

dincolo de ziduri

Posted by Vali Balcan on May 17, 2011

Suntem smintiţi de dragoste şi aurora boreală,
suntem plecaţi sub îngerul cu săbii,
vestitor pentru răscumpărare.

Chipuri alunecoase, închipuirea acestui drum
pe care genunchii se frâng ca munţii de hârtie colorată,
ca munţii de zăpadă ninsă în ochiul unui uriaş nedormit.

Pentru că nimeni nu mai are timp
să numere paşii nordului care scrâşneşte din dinţi,
care întunecă primul născut dintre gânduri,
a rămas în braţele mamei sale
momentul în care leul a plâns o lacrimă pe gâtul mielului
şi s-a întors în vizuina sa din pustiu.

Omul cu minţile pierdute, întins în drum,
pământ pentru umbrele fecioarelor îmbrăcate în alb,
care încălzeşte seminţe ale cântecelor noi.

Suntem pierduţi pe mare,
pe marea întindere a ochilor închişi devreme într-o cădere fără fund.
Ne-am rătăcit pe mare,
pe marea încinsă, pe tabla acestei căldări luminoase.